Viata impreuna - Psalmi - Dietrich Bonhoeffer

„Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna!” (Ps. 133:1). In cele ce urmeaza vrem sa urmarim cateva indemnuri si randuieli pe care ni le da Scriptura cu referire la viata in comun guvernata de Cuvant.[…] Faptul ca cei credinciosi pot trai aici in partasie vizibila cu alti crestini este doar o anticipare milostiva a lucrurilor de pe urma in intervalul de timp dintre moartea lui Hristos si judecata viitoare. Este harul lui Dumnezeu ca o comunitate se poate aduna in mod vizibil in aceasta lume in jurul Cuvantului si sacramentului. Nu toti crestinii au insa parte de acest har. Cei intemnitati, cei bolnavi, cei singuri si risipiti, cei care propovaduiesc Evanghelia in tari pagane sunt singuri. Ei stiu ca partasia vizibila este un har. Ei se roaga folosind cuvintele psalmistului: „Mi-aduc aminte, si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime, si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare” (Ps. 42:4)

Dietrich Bonhoeffer, 1938

Viata impreuna s-a nascut intr-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Marturisitoare au depus juramantul fata de Hitler, gandit de catre conducerea oficiala a Bisericii ca dar de ziua de nastere a Führerului; in propria familie erau tensiuni, sora lui fuge cu familia in Elvetia, cumnatul sau este implicat in organizarea unui puci impotriva regimului; tara era secatuita de razboi, iar populatia, terorizata de Gestapo si SS. In 1935-1937, Bonhoeffer predase si traise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Marturisitoare in care pastorii pregatiti pentru slujirea viitoare experimentau practic „viata impreuna“. Dupa ce multa vreme refuzase sa scrie despre experienta vietii impreuna acolo, Bonhoeffer scrie aceasta carte, in mod paradoxal, tocmai ca urmare a inchiderii seminarului de catre Gestapo.

Nascuta dintr-un efort concentrat si scrisa in numai patru saptamani, cartea este o comoara prin profunzimea gandurilor pe care le contine si aminteste de indemnurile practice din epistolele Apostolului Pavel. Imbinand analiza biblica, spiritul practic, intelegerea dimensiunii socio-psihologice si trasaturile pietiste, Bonhoeffer evita totusi orice entuziasm facil si revine mereu la centralitatea credintei, a Cuvantului, pentru ca in jurul acestuia ne adunam si acesta ne aduna laolalta, precum si la devotamentul pe care Hristos il asteapta de la noi, care, in comunitate, se traduce in slujirea practica a fratilor.

Editia de fata include si mica lucrare a lui Bonhoeffer despre Psalmi, in care vede o carte de rugaciuni a Bisericii. Ea se leaga in mod natural de Viata impreuna, in care autorul face frecvente trimiteri la importanta psalmilor pentru inchinarea comunitatii si a individului.

Totodata, volumul contine o prefata si o postfata scrise de doi editori germani, Gerhard Ludwig Müller si Albrecht Schönherr, care, explicand mai detaliat contextul istoric al celor doua lucrari si primirea de care s-au bucurat (inclusiv unele excese la care au dat nastere), ajuta mult la o mai buna intelegere a mesajului intentionat de Bonhoeffer. Editia germana folosita se bazeaza pe ultimele versiuni autorizate de Bonhoeffer si contine, de asemenea, note explicative si referinte pentru citate, fara a interfera cu fluenta textului. Cititorul va descoperi, probabil, ca lectura cartii de fata, pe cat de captivanta si placuta, va fi, in fapt, una dintre cele mai provocatoare pentru propria traire crestina.