Blog

7 min de citit 

Despre autor 

Sunt Anastasia Ilie, am 30 de ani și sunt avocat în orașul Buzău. Îmi împart timpul liber între familie, prieteni și natură, dar mă veți găsi deseori și cu nasul într-o carte. Sunt o mare fană a universurilor fantasy și SF. Am o pasiune pentru înțelegerea lumii prin filosofie și teologie și tot ce citesc este în scopul clădirii unei vieți armonioase și cât mai aproape de cum a intenționat Dumnezeu să ne folosim rațiunea și simțirea.

Visul meu este să creez în jurul meu un mediu deschis către cunoaștere, cultură și frumusețe. Mă găsiți și pe pagina de Instagram Philothemis, unde împărtășesc tot ce citesc și multă natură.

***

„De mână cu Dumnezeu” este o carte care vorbește nu doar despre relația și dialogul nostru cu Dumnezeu pe măsură ce încercăm să răzbatem în această lume materială, ci și despre relația și dialogul cu noi înșine. Astfel, John D. Hannah ne conduce printr-o călătorie mai degrabă a autocunoașterii și a dobândirii înțelepciunii, astfel încât păcatul din noi – o consecință a firii căzute a omului – să fie tăiat de la rădăcină și în cel mai onest mod față de noi înșine.

Întrebarea la al cărei răspuns ne provoacă autorul este: cum putem împăca viața și căutarea noastră spirituală, credința și practica religioasă, cu păcatele pe care le săvârșim zi de zi?

De multe ori, în viața noastră spirituală, ne limităm la respectarea unor reguli care credem noi că ne apropie de Dumnezeu, pentru că este mult mai ușor decât să depunem cu adevărat și în mod conștient efortul de a ne înțelepți. Or, modelarea vieții, a minții și a sufletului presupune învățare, cunoaștere de sine, dar adesea și dezamăgire sau durere.

Abordarea autorului este una foarte oportună în lumea soluțiilor rapide și simple în care trăim, întrucât pune mult accent pe lupta dusă la nivelul minții, dar și pe datoria și responsabilitatea noastră de a ne umple mintea cu lucruri bune.

Unul dintre aspectele care m-a impresionat și care a fost o surpriză pentru mine a fost abordarea autorului față de de ce-ul creării omului de către Dumnezeu. Într-un mod accesibil, el ne amintește că omul este eminamente manifestarea exterioară a caracterului lui Dumnezeu (într-un Univers al frumuseții și al armoniei). Ne amintește de valoarea inerentă a ființei umane, de faptul că motivul creării omului se regăsește chiar în caracteristicile sale – nevoia de comunicare, de relaționare, de a împărtăși propriile gânduri și creații pe care le considerăm frumoase.

Nu în ultimul rând, cartea ne amintește și că nu suntem singuri, iar în lupta cu păcatul ne sunt deschise obiceiurile și rânduielile care țin de practicarea credinței noastre, de care ne putem ajuta împreună cu frații noștri întru Hristos. Prin disciplină, ființa noastră răzvrătită se schimbă fundamental și, în cuvintele autorului, ajungem la concluzia că este o chestiune de „vreau să fac asta”, iar nu de „trebuie să fac asta”. Astfel va începe drumul nostru către desăvârșire și mântuire.

Dacă ar fi un lucru căruia autorul ar fi trebuit să îi acorde o atenție mai deosebită, acela ar fi subiectul suferinței; nefiind tratat mai nuanțat și mai în amănunt, cititorul ar putea rămâne cu impresia că suferința vine de la Dumnezeu ca o pedeapsă sau ca o disciplinare, întotdeauna înspre bine și spre îndreptare. Or, acest tip de suferință vine mai degrabă din acțiunile omului: atunci când noi înșine săvârșim păcate și suferim de pe urma lor, Dumnezeu permite ca noi să trecem prin această suferință ca să ne îndreptăm. Însă nu trebuie să uităm că Dumnezeu este esențialmente bun și iubitor, că suferința nu este întotdeauna despre noi, iar planul lui Dumnezeu este complex și implică fiecare ființă umană, cu toții având valoare egală în ochii Lui.

Recomand această carte pentru perspectiva blândă pe care ne-o înaintează – cu toții suntem păcătoși, cu toții trăim în această lume, iar drumul către mântuire va fi întotdeauna o luptă. Însă împreună, cu bunătatea în gând și cu Duhul Sfânt în suflet, avem toate șansele să răzbim.