Profunzimea eclesiologica a discursului paulin se datoreaza tocmai faptului ca el alege, dumnezeieste inspirat, sa descrie Biserica in mod special prin metafore. In demersul sau autorul vorbeste despre radacinile vechi-testamentare ale Bisericii – felul in care a decurs pregatirea eclesiala pana in momentul intruparii Mantuitorului; descrie nasterea Bisericii, mai ales in raport cu intervalul intrupare-inaltare, timp in care a luat fiinta Biserica; prezinta conotatiile termenului ekklesia, fara a omite procesul evolutiv prin care s-a ajuns la ele; clasifica si analizeaza metaforele eclesiologice ale apostolului Pavvel in ordinea cronologica a scrierii epistolelor in care se gasesc, cu scopul de a observa, in final, si dezvoltarea gandirii lui Pavel cu privire la Biserica in decursul anilor, in functie de nevoile tot mai complexe ale Bisericii primului secol crestin. Concluzia la care ajunge autorul este ca notiunea eclesiologica fundamentala pe care o are in vedere apostolul Pavel, ori de cate ori descrie viata Bisericii prin metafore, este aceea de innoire. Unde este prezentaa Biserica trebuie sa se vada neaparat innoirea duhovniceasca, manifestata printr-o diversitate necuprinsa de expresii, deoarece ea este o viata noua si tainica cu Cristos si in Cristos, condusa de Duhul Sfant.
Ciprian Flavius Terinte este lector universitar doctor la Institutul Teologic Penticostal din municipiul Bucuresti. Este casatorit cu Daniela si au un baiat – Iosif-Flavius. A absolvit Institului Teologic Penticostal din Bucuresti in anul 2001, iar in toamna aceluiasi an a devenit cadru didactic la I.T.P. Bucuresti si membru in colectivul redactional al revistei teologice Pleroma. Este slujitor hirotonit in Biserica Penticostala „Vestea Buna” din Bucuresti, in care lucreaza ca pastor de tineret. In 2009 a obtinut titlul stiintific de doctor in teologie la Facultatea de Teologie „Andrei Saguna” a Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu.
