Ne nastem goi si nestiutori si plecam de pe lumea Apocalipsei lui Isus Hristos fara nimic, desi foarte informati. Asteptand prima sau a doua inviere, mileniul, fiara/fiarele, Ierusalimul ceresc si cate alte minuni si grozavii. De doua mii de ani incoace.
Doar cine nu cunoaste continutul cartii Apocalipsei lui Ioan poate vorbi cu groaza despre sfarsitul lumii. Cartea de fata materializeaza cateva incercari de a echilibra textul abuzat prin diverse interpretari marcate de imaginatie, interese politice sau dogmatice, prostie sau pura nestiinta. Incompetenta sau diletantismul fac casa buna mai ales cand, in cazierul personal, interpretul are una sau mai multe musculite pe caciulita, a intrat intr-un con de umbra in ce priveste popularitatea ecleziala sau, cine stie, pune la cale o lovitura machiavelica. Dorinta de a iesi in evidenta, de a fi recunoscut ca talmacitorul tainelor lui Dumnezeu sau pur si simplu de a pune la cale o dis-tragere de la cursul (a)normal al vietii cotidiene il poate mana pe hermeneutul textului apocaliptic la interpretari… de neuitat. Dar de prea multe ori abracadabrante. Si ca urmare, nu textul, ci interpretarea aterizeaza intr-o arie pe care mintea omeneasca nu poate s-o inteleaga. De aici si ideea de apocalipsa pe neintelesul tuturor… Al celor care admit ca mesajul profetului din vechime, „Sfarsitul e aproape”, ramane actual, dar independent de existenta noastra personala al carei sfarsit se poate regasi, clasic, sub lacunara inscriptie: „Aici odihneste robul Domnului, Cutarescu. A trait n ani.”
