Blog

8 min de citit

Despre autor

Diana DU Anton Îl iubește pe Dumnezeu. De aici curg celelalte lucruri din viața ei: slujirea cu organizația Josiah Venture (Vital 10/10) alături de soțul ei, Bogdan, și conduce lucrarea pentru femei numită Lifesprings International. Diana și-a luat licența în psihologie în 2005 si diploma de Master la Fuller Theological Seminary in andragogie (educația adulților), conducere globală și teologie. Ea locuiește în București și una dintre pasiunile ei este să renoveze obiecte vechi. Mai poate fi găsită pe blogul ei la www.lifeonfarmroad.com. 

***

Știai că studiile arată că 80% dintre cei care și-au propus rezoluții la început de an renunță la ele până în 12 ianuarie a acelui an, iar aplicația de fitness Strava numește ziua de 19 ianuarie Ziua celor care renunță? Suntem aproape la final de ianuarie, suntem încă la începutul unui alt an cu multe visuri, planuri și dorințe pentru noi și pentru cei dragi nouă. Câte posibilități are acest nou an!

Unde te găsește pe tine acest ianuarie?

Ți-ai făcut un plan bine pus la punct și te-ai ținut de el? Ce ai făcut a doua zi după ce nu ai reușit ceea ce ți-ai propus? Sau poate nu ți-ai stabilit nimic de la bun început, știind că oricum vei falimenta? E aproape final de lună și majoritatea dintre noi deja am eșuat la cel puțin una sau mai multe dintre lucrurile pe care ni le-am propus. Unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus în acest an este să nu merg la culcare fără a face 10000 de pași. E un obiectiv bun, nici prea înalt, nici prea ușor de făcut. Îmi cere disciplină și determinare. A fost alegerea mea să fac asta, deci mi-am asumat decizia, nu a venit din exterior. Motivația a fost una bună: mai multă sănătate și putere pentru trup, mai mult timp afară, mai mult timp privind cerul în fiecare zi, pentru că cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu! Am început cu entuziasm și disciplină și am depășit ziua 12, ziua în care mulți renunță. E bine! Am ajuns chiar în 14 ianuarie cu peste 10000 în fiecare zi! Știam de mai demult că dacă faci 21 de zile un lucru devine obicei, așa că m-am încăpățânat să continui. Însă în 15 ianuarie am făcut doar 8800 de pași. Îmi amintesc perfect cum m-am simțit în dimineața de 16 ianuarie - am simțit un mare nod în gât, un sentiment puternic de faliment și descurajare. Am simțit că nu mai are rost să încerc să fac 10000 de pași în ziua respectivă pentru că deja nu mai aveam un ”cazier curat”.

Tu ce faci după ziua în care nu ai reușit să faci ceea ce ți-ai propus? Cum te găsește pe tine acest final de ianuarie?

Ceea ce facem în ziua de după spune multe despre valorile și credințele noastre.

Eu mă simțeam un faliment. Un mare eșec, care nu ar trebui să dea sfaturi și învățătură. Mă simțeam cu vorbe mari și fapte mărunte. O astfel de persoană nu ar trebui folosită de Dumnezeu. Vă dați seama cât de departe s-au duc gândurile mele și ce pământ fertil a devenit mintea mea pentru ca minciunile să crească? Dar nu mi-am dat prea mult timp să mă gandesc la asta, ci mi-am umplut ziua cu de toate, ca să evit subiectul. Acum, la câteva zile după 15 ianuarie, îmi dau seama de ce a fost atât de intensă trăirea mea emoțională pe acest subiect. De ce ma simțeam ca un faliment. Acum, cu mintea limpede, îmi dau seama de absurditatea a ceea ce credeam și vedeam atunci. Cum să fie un faliment că am făcut 8800 de pași? Am făcut 8800 de pași! Este foarte bine! Este mai bine decât 2000 sau decât 250 de pași, cum făceam mai demult când nu mă mișcam de la birou o zi întreagă! Mi-a mai trebuit o zi până să înțeleg ce era în inima mea, până să îi las loc lui Dumnezeu să îmi clarifice starea și trăirile din adâncul inimii.

În liniștea dimineții, privind la frumusețea pictată de Dumnezeu pe cer în ziua aceea, mi-am rezolvat inima cu Dumnezeu. Ce ridicol să cred ca valoarea mea și folosul meu pentru Împărăție sunt date de performanța mea! Dumnezeu este plin de har, El e cel care mă folosește cum crede de cuviință. Nu e nevoie să mă dovedesc. Iar atunci când greșesc, El mereu mă primește cu brațele deschise, prin pocăință și credință. Dar pocăința mea nu era despre faptul că nu am făcut 10000 de pași. Nici vorbă! Pocăința mea era despre faptul că îmi luam valoarea din performanța mea. Și asta m-a conștientizat de faptul că atribui valoare și altora în funcție de performanța lor. Și aici e problema! Chiar în zilele acelea, Bogdan, soțul meu, îmi citise niște versete potrivite fix pentru starea mea, deși el nu știa despre toate zbaterile mele atunci când le- a citit.

”Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” Romani 2:1-4

Bunătatea lui Dumnezeu mă invită la pocaință de faptul că performanța mea îmi dă valoare, sau că performanța altora le dă valoare și îi face vrednici.

Dar avem nevoie să facem lucrurile cu excelență! Este biblic să facem calitativ ceea ce facem, să fim responsabili și disciplinați. DA! Cu siguranță așa este, dar facem asta pentru gloria lui Dumnezeu, pentru a îndrepta privirile spre El, nu pentru a ne lua noi valoarea sau identitatea din asta.

Care sunt planurile tale pentru 2024? Unde te găsește acest final de ianuarie cu ele? Ești în continuare angajat intens în disciplină cu bucurie și fără judecată a celor din jur? Sau ești descurajat deja, dezamăgit și împovărat de incapacitatea ta de a duce un lucru la bun sfârșit? Oriunde ai fi, nu ezita să vii la Domnul Isus - atât cu succesul tău, pentru ca El să Își ia gloria din puterea pe care El ți-o dă, cât și cu eșecul tău, ca El să Își ia gloria din slăbiciunea ta. Și dacă încă nu ai lucrat la rezoluțiile pentru 2024, să știi că nu este prea târziu! Nu ezita să îți iei un timp cu Dumnezeu în care să privești onest la domeniile din viața ta și să vezi unde ar vrea Dumnezeu să lucrezi pentru gloria Lui.

Știi cum numesc eu rezoluțiile? Le numesc Busolă înspre Dumnezeu. Busola mereu arată nordul și ne ajută în orientare. Dacă privesc la rezoluții în același fel, spre Nordul sufletului meu, spre Creatorul meu și Cel mai prețios al meu? Cum pot să fiu mai sănătoasă pe plan fizic, pentru că vreau ca templul Duhul Sfant (așa cum este numit corpul nostru) să fie longeviv și sănătos, spre gloria lui Dumnezeu? Cum arată ritmurile familiei mele? De ce este nevoie ca ritmurile noastre să nu fie definite de haos și urgențe, ci de intenționalitate și creștere în apropiere de Dumnezeu și unii de alții? Cum arată celelalte relații? Dar slujirea mea? Cum port de grijă sănătății mele emoționale și mentale în timpurile în care trăim? Ce decizii trebuie să iau pentru o sănătate reală? Ce îți arată Busola vieții tale? Înspre ce îndreaptă ea?

Tematica pentru anul 2024 în viața mea este Hristos este GLORIOS. Originea cuvântului glorie în limba ebraică este greutate (kabod). Îmi doresc ca Dumnezeu să fie cel care are greutatea ultimă în viața mea. Îmi doresc ca El să fie standardul și etalonul după care trăiesc în fiecare domeniu. ”Dar Tu, DOAMNE, ești scutul meu. Tu ești gloria mea, ești Cel Ce îmi ridici capul.” (Psalmul 3:3) Pentru sănătate mentală am ales să privesc cerul în fiecare zi și să marchez asta. ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1) Pentru sănătate fizică, am ales să merg afară și să fac minim 10000 de pași pe zi, privind cerul și colțurile de natură pe care le-a creat Dumnezeu ca să ne aducă bucurie și frumusețe. De asemenea, tot pentru sănătate fizică, ”fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31), ne-am făcut un plan ca familie prin care să Îl onorăm pe Dumnezeu prin acest domeniu. Am avut o listă scurtă de rezoluții în acest an. Dacă ne propunem prea multe, devin o povară.

La acest început de an Dumnezeu ne invită la El cu brațele deschise. El este adevăratul Nord pentru sufletele noastre și când luăm decizii de creștere, haideți să o facem pentru a ne apropia de El. Suntem invadați de zicale de început de an pe paginile de socializare de genul ”un nou an, un nou eu”. Rezoluțiile nu sunt despre asta. Noi suntem în Hristos, făpturi noi în El. Rezoluțiile ne ajută doar să ne îndreptăm inima spre Preaiubitul inimii noastre, spre Cel care ne dă sens și semnificație, spre Dumnezeul cel Glorios despre care natura cântă, iar noi ne alăturăm ei și trăim rezoluții vechi și noi pentru gloria Lui!