Bagajul vietii.
Poti spune ca tu nu ridici si nu cari dupa tine macar cateva bagaje?
Mai mult ca sigur ca chiar in dimineata asta ai facut tocmai asa ceva. Undeva intre primul pas pe care l-ai facut cand te-ai dat jos din pat si ultimul pas pe care l-ai facut iesind din casa, ai si apucat cateva bagaje. Te-ai apropiat apoi de banda rulanta pentru bagaje si le-ai pus pe ea. Banda rulanta nu este cea dintr-un aeroport; este cea din mintea ta. Si bagajele pe care le apuci, zi de zi, deja din reflex, nu sunt facute din piele; sunt facute din poveri.
Geamantanul vinei. Cufarul nemultumirii. Un rucsac de ingrijorare si o geanta de amaraciune. Plus o servieta de perfectionism, o valiza de singuratate si o traista de frica. Sa nu te miri atunci ca esti atat de obosit la capatul zilei.
De unde ai putea cere ajutor? Ce-ar fi sa privim la un vechi prieten, Psalmul douazeci si trei . . .
Domnul este Pastorul meu; nu voi duce lipsa de nimic.
El ma paste in pasuni verzi, si ma duce la ape de odihna; imi invioreaza sufletul, si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.
Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el.
Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
Folosind versetele acestui psalm ca pe un ghid, Max Lucado ne ajuta sa ne facem un inventar benefic al poverilor pe care le caram dupa noi.
Fie ca Dumnezeu sa foloseasca acest psalm pentru a te elibera de poveri care n-au fost niciodata destinate sa le porti.
