Iata de ce ma tem cu adevarat – noi pacatuim si pacatuim si nu facem nimic in privinta aceasta. Exista un simtamant atat de slab al nevoii de pocainta – o povara atat de mica pentru ca voia lui Dumnezeu sa fie implinita in viata noastra nationala! Ma tem ca glasul sangelui va deveni atat de graitor incat Dumnezeul Atotputernic nu va mai putea sa faca altceva decat sa rosteasca acel cuvant care ne va dobori. Ma rog deseori: „O, Dumnezeule, trimite o trezire de pocainta si de teama de Dumnezeu care sa mature intreg continentul ca sa fim crutati si ca sa Te onoram pe Tine!”
Cred ca putem face un mare rau sufletelor barbatilor si femeilor prin incercarea de a indica faptul ca putem avea pacatele iertate, spalate si curatite, fara ca mai intai sa ne intoarcem de la rau si sa-l luam dinaintea ochilor lui Dumnezeu, incetand sa facem raul si invatand sa facem binele. Invatatura care sustine iertarea fara nicio intoarcere de la pacat este o mare eroare care a umplut bisericile cu membri inselati si care a contribuit la umplerea iadului cu suflete amagite.
Fratilor, in zilele acestea, trebuie sa ramanem tari in marturisirea si trairea Evangheliei crestine. Noi credem in puterea purificatoare a sangelui lui Isus. Credem in harul si mila lui Dumnezeu. Credem in puterea Evangheliei lui Hristos de a face un om rau bun si un om murdar curat; de a face un om rau neprihanit si un om pacatos pur.
Multi crestini par sa treaca prin viata nefiind dispusi sa sufere de dragul lui Isus.
