Alexander Smellie: „Da mihi magistrum.” Nu trecea nicio zi, ne spune Ieronim, in care Ciprian din Cartagina sa nu ii porunceasca secretarului sau: „Da-mi maestrul!” Atunci, secretarul scotea vreun tratat al lui Tertulian – Tertulian, cu originalitatea si profunzimea sa, cu gandirea sa comprehensiva si plina de forta, cu speculatiile lui si dialectica sa clara si convingatoare. Oricine vrea sa creasca in harul si cunoasterea Domnului Isus Hristos, oricine vrea sa citeasca drept in propria sa inima si vrea sa afle ce cere Dumnezeu de la el, trebuie sa spuna despre Emotiile religioase: „Da mihi magistrum!” Este un sacrilegiu sa critici o carte care se ridica la asemenea inaltimi si care este atat de plina de intelepciunea care vine de sus.
In paginile acestea, Jonathan Edwards a afirmat pentru totdeauna caracterul launtric si spiritualitatea adevaratei religii. Ea este departe de o rutina mecanica a datoriei, ne asigura el; ea nu este o indatorire rece si atenta. Cei care isi imagineaza ca este ceva sacerdotal si sacramental se inseala mult. Este miscarea spre El, in iubire si viata, a sufletului pe care l-a atins Dumnezeu si in care locuieste Dumnezeu. Este „miscarea unui foc ascuns”, tremurand in piept, incalzind toata inima, consumand zgura pacatelor noastre in flacara lui fierbinte, curatindu-ne, stimulandu-ne si transfigurandu-ne pana cand – minune a minunilor! – ajungem aur ceresc, fin si slefuit.
Jonathan Edwards: Nu exista nicio intrebare mai importanta pentru omenire si care sa priveasca mai mult interesele oricarui individ, ca aceasta: Care sunt trasaturile distinctive ale celor care se bucura de favorul lui Dumnezeu si care au dreptul la rasplata Lui vesnica? Sau, in alte cuvinte: Care este natura adevaratei religii? Si in ce consta semnele distinctive ale virtutii si sfinteniei acceptate de Dumnezeu?
Suntem datori sa ne straduim din toate puterile sa discernem limpede, sa hotaram si sa stabilim o data pentru totdeauna in ce consta adevarata religie. Pana nu vom face acest lucru, marile treziri religioase vor fi de scurta durata; pana nu vom face acest lucru, ne putem astepta la putine lucruri bune din dezbaterile noastre aprinse, in conversatiile si in paginile tiparite, fiindca nu stim clar si limpede pentru ce ar trebui sa ne luptam.
Scopul meu este sa-mi aduc si eu contributia si sa-mi folosesc toata indemanarea (oricat de slaba ar fi ea) in scopul acesta, prin tratatul de fata; trebuie sa fac observatia ca scopul actual este oarecum diferit de scopul celorlalte carti pe care le am publicat, care doreau sa arate semnele distinctive ale lucrarii Duhului lui Dumnezeu, atat in cazul lucrarii Sale obisnuite, cat si al celei mantuitoare; insa acum doresc sa arat natura si semnele operatiunilor harului Duhului lui Dumnezeu, care le deosebesc de toate celelalte lucrari ce implica mintea omului, dar care nu au o natura mantuitoare. Daca voi avea un succes cat de modest, sper ca acesta sa ajute la promovarea intereselor religiei. Fie ca voi reusi sa aduc lumina asupra acestui subiect, fie ca nu, chiar daca incercarea mea va fi criticata in aceste vremuri in care oamenii manifesta un asemenea spirit critic si combativ; nadajduiesc insa in indurarea unui Dumnezeu plin de har, care va accepta sinceritatea stradaniilor mele; nadajduiesc, de asemenea,
in buna-credinta si in rugaciunile urmasilor adevarati ai Mielului bland si milos al lui Dumnezeu.
