Ezechiel este unul dintre cei patru mari profeti ai Vechiului Testament. Deportat in Babilon in anul 597 i.Hr., Duhul Domnului il Intalneste langa raul Chebar si-i incredinteaza una din cele mai grele misiuni: aceea de a etala dreptatea si indurarea lui Dumnezeu in mijlocul unui popor cu inima impietrita. Fiind chemat, pe de o parte, sa demaste nelegiuirea si sa anunte pedeapsa, Dumnezeu ii face fruntea de cremene, si-i umple inima de o manie sfanta. Insa, pentru a-l impiedica sa tune si sa fulgere impotriva celor cu inimile impietrite si cu duhul razvratit, Domnul ii leaga lui Ezechiel limba de cerul gurii si-l obliga astfel sa puna in scena o serie de acte profetice ciudate. Limba ii este dezlegata doar pentru a comunica mesajul lui Dumnezeu. Pe de alta parte insa, in a doua parte a cartii, Dumnezeu isi dezvaluie si indurarea si planurile LUi de viitor si isi cheama poporul la pocainta: "Spune-le: ‘Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?" (Ezec. 33:11) Doar pocainta urma sa-i faca sa se bucure de binecuvantarile restaurarii nationale, ale Noului Legamant si de prezenta Imparatului David promis de Dumnezeu si asteptat de intregul Israel.
