Cartea lui Szilagyi este o expunere a unor trairi, o marturisire de credinta, si nu un act de acuzare. El nu poate raspunde de faptul daca istoria sa, scrisa fara pic de ura, fara cuvinte acuzatoare, apasa pe constiinta contemporanilor sai.
Szilagyi Sandor nu se afirma inaintea noastra ca un erou de roman. Inaltul sau eroism numai prin credinta poate fi recunoscut. Autorul isi impartaseste doar propriile sale experiente si ne pregateste si pe noi pentru a suporta greutati neasteptate. Neobosit, el si-a indeplinit misiunea si pentru aceia care s-au aflat in serviciul neomeniei. El insusi scrie:
"... in imprejurimile orasului Bruxelles, intr-o noapte, un caine a trezit pe locatarii unei case invecinate al carei acoperis era in flacari si astfel toti au putut sa scape. Din intamplare vecinul era hingher. Stiu, si pe noi din toate partile vor sa ne zdrobeasca, dar mie mi-ar placea sa mantuiesc pe toti hingherii mei."
Cartea este un fragment de istorie inca nescrisa, a unei epoci inumane, care obliga pe oricine sa adauge propriul sau fragment. Manuscrisul a colindat Apusul ani de zile, fara sa-i fi venit randul la publicare pana acum. Religiosii au gasit-o prea politica, politicienii au gasit-o prea religioasa.
***
Capeteniilor adunarilor reformate maghiare din exil le-ar placea ca aceasta carte sa fie un instrument al impacarii intre crestinii maghiari, sasi si romani.
Tibor Sipos
***
Ca si in atatea randuri la anchete, imi este dat iarasi sa aud cuvinte defaimatoare la adresa credintei si a Sfintei Scripturi.
-Va rog, nu vorbiti asa despre Biblie, in care fiece cuvant poarta pecetea Duhului Sfant! am protestat eu impotriva vorbelor de ocara.
- Eu nu vad nici un fel de pecete.
- Dar ea este acolo, cine are ochi o vede!
- Atunci arata macar una! zice anchetatorul, si intinzandu-si mana scoate dintr-un sertar o Biblie si mi-o pune in maini. Mi-a tresaltat sufletul de bucurie ca din nou pot avea o Biblie in mana si pot citi din ea!
- Nu rasfoi atata, citeste acolo unde esti! a urlat anchetatorul la mine.
Am dat citire cu glas tare:
- "O caut pe cea pierduta!"
- As fi curios cum te cauta Dumnezeu pe tine, cel pierdut, zise el, si rase batjocoritor.
- Va rog, pe mine m-a gasit, am raspuns.
- Atunci cine e cel pierdut?
- Dumneata.
***
