Daca suferintele lui Cristos, care S-a smerit si a devenit ascultator pana la moarte - moartea de cruce -, ar fi mai adanc intiparite in inima mea, as vedea ca cel mai mare dusman al meu este mandria, in special mandria intelepciunii si mandria dreptatii. I-as porunci sufletului meu, asa cum a facut imparatul Siriei cu capeteniile lui: "Sa nu va luptati nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci sa va luptati numai cu imparatul lui Israel." In lupta sufletului meu, odata ce am ajuns sa supun mandria, toate celelalte pacate vor fi tinute in lanturi.
Am face bine sa ne amintim ca Dumnezeu este la fel de credincios avertismentelor Lui legate de manie si blestem cum este si promisiunilor Lui legate de har. Noi ni le insusim pe acestea din urma pentru propria noastra mangaiere, dar ar trebui, de asemenea, sa cugetam cu seriozitate la primele, pentru o cunoastere matura si deplina a lui Dumnezeu.
