Ascultati, o, pacatosilor, ascultati daca vreti sa traiti. De ce sa va inselati de bunavoie singuri, sau sa va claditi sperantele pe nisip? Stiu ca cel ce vrea sa va smulga sperantele are de indeplinit o misiune grea. Nu pot fi decat neplacut pentru voi si, intr-adevar, nu e placut nici pentru mine. Ma apuc de aceasta ca un chirurg care este gata sa taie un madular cangrenat al unui prieten iubit, lucru pe care-l face din necesitate, dar cu o inima plina de durere. Intelegeti-ma, preiubitilor, nu vreau decat sa daram casa darapanata, care altfel s-ar prabusi cu repeziciune si v-ar ingropa in ruine, ca sa pot zidi una frumoasa, trainica si statornica, care sa dureze vesnic. Asteptarea oamenilor nelegiuiti este nimicita (Proverbe 11/7). Si nu ai vrea mai degraba, o, pacatosule, sa lasi Cuvantul sa te convinga acum, la vreme potrivita, si sa dai drumul speranteleor tale false si inselatoare, decat sa lasi ca moartea sa-ti deschida ochii prea tarziu si sa te trezesti in iad inainte de a-ti da seama? As fi un pastor fals si neloial daca nu v-as spune ca aceia dintre voi care nu v-ati cladit sperantele pe o temelie mai buna decat lucrurile mentionate aici, sunteti inca in pacatele voastre. Lasati constiinta sa vorbeasca. Ce aduceti in apararea voastra? Faptul ca purtati uniforma lui Hristos; ca-I purtati Numele; ca sunteti membri ai bisericii vizibile; ca aveti cunostinte referitoare la religie, ca sunteti civilizati, indepliniti practici religioase, ca sunteti drepti in afacerile voastre, ca pacatele voastre v-au tulburat constiintele?
Va spun din partea Domnului: aceste argumente nu vor fi acceptate niciodata la judecata lui Dumnezeu. Toate acestea, desi sunt bune in sine, nu vor dovedi ca sunteti convertiti si astfel, nu vor fi de ajuns pentru mantuirea voastra.
O, ganditi-va la aceasta si hotarati-va sa va intoarceti degraba si in intregime. Cercetati-va inimile; nu va odihniti pana cand Dumnezeu nu va face o lucrare deplina in voi; pentru ca voi trebuie sa fiti altfel de oameni, caci altfel, sunteti pierduti.
