Studii din Evanghelia după Ioan capitolul 17.
Doar cu câteva ore înainte de a fi trădat și arestat, Domnul Isus a înălțat această măreață rugăciune de Mare Preot - unul din cele mai intime momente dintre Hristos și Tatăl Lui, care au fost înregistrate în Scripturi. Ioan 17 a fost o mare încurajare pentru creștinii de-a lugul secolelor, deoarece aici este afirmată cu putere siguranța mântuirii noastre în El.
În felul lui specific, expunând verset cu verset cuvintele Domnului Isus, predicatorul Martyn Lloyd-Jones, așează înaintea noastră bogățiile, adâncimile, minunile și, bineînțeles, siguranța planului lui Dumnezeu de mântuire.
Cuprins
1. Poporul special al lui Dumnezeu
2. Sfințirea și evanghelizarea
3. „Pentru ei”
4. Lucrarea lui Dumnezeu prin adevăr
5. Sfințirea, un proces continuu
6. Un adevăr a toate cuprinzător
7. Adevărul cu privire la Dumnezeu
8. Adevărul cu privire la păcat
9. Creații noi
10. Hristos în noi
11. Doctrina învierii
Permiteți-mi să țin în fața dumneavoastră acest giuvaier strălucitor, rugându-mă ca nimic din studiul nostru să nu îi ia ceva din strălucirea și slava sa. Întreaga Evanghelie creștină se află în această singură frază: „Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei.”
Chiar dacă un om se abține de la toate plăcerile lumii și poate că nu bea niciodată și nu face niciodată vreun lucru rău, totuși, dacă nu se vede un păcătos lipsit de speranță, un ticălos care este salvat doar prin vărsarea sângelui Domnului Isus Hristos, el este la fel de pierdut ca cel mai depravat păcătos din lume.
Biserica și creștinul nu trebuie să fie interesați doar sau în primul rând de efectele sociale generale ale mântuirii, ci ca bărbații și femeile să fie aduși mai aproape de Dumnezeu, trăind pentru gloria Lui. Când biserica dă lumii impresia că este interesată de trezire doar pentru a vindeca anumite boli morale, ea își neagă propriul ei mesaj. Efectul trezirii de a aduce curățenia pe străzile orașului nostru, nu este cel care mă interesează cel mai mult; eu sunt interesat de trezire deoarece cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să nu Îl glorifici, ca om, pe El
Ajung acum la următoarea afirmație. Biserica, creștinul și Evanghelia nu sunt preocupați atât de mult de eliminarea ocaziilor de a păcătui, ci de eliminarea dorinței omului de a păcătui. „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău […] Sfințește-i …”. Domnul nostru spune: Nu sunt atât de preocupat ca tu să îndepărtezi ocaziile prin care ei ar putea păcătui, ci să scoți din inima lor dorința de a profita de acele ocazii. Vezi diferența? Evanghelia lui Isus Hristos nu își propune să îl scoată pe creștin din lume, ci să scoată lumea din creștin. Aceasta este ideea. „Sfințește-i”: oricum ar fi lumea în jurul lor, dacă ea nu este în ei, nu îi va putea afecta. Aceasta este slava Evangheliei; ea face ca omul să fie liber în mijlocul iadului.
Sfințirea mea este în mâinile Lui și slavă lui Dumnezeu că este așa, pentru că dacă ar fi lăsată în seama mea, nu aș avea nicio speranță.
Ce este sfințenia? Ei bine, nu știu o definiție mai bună ca aceasta: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta” (Marcu 12:30). Aceasta este sfințenia. Sfințenie nu înseamnă pur și simplu să ai anumite probleme rezolvate în viața ta, pentru că poți scoate din viața ta anumite păcate și totuși să fii departe de sfințenie. Sfințenia, în esența ei, presupune ca omul să Îl iubească pe Dumnezeu cu întreaga lui inimă, cu întregul suflet, cu tot cugetul și cu toată puterea; cu cât este mai mare gradul sau proporția în care fiecare parte a personalității este angajată în această dragoste, cu atât mai mare este sfințirea.
