A AUZI, A INTELEGE, A FACE
Pe vremea lui Hristos se vorbea in imagini — ca ieri pe peretii bisericilor, ca azi pe Facebook. Procedeul se numea parabola, de la care deriva azi palavra, cu indeletnicirea aferenta — palavrageala.
Publicul era ca cel de azi, neobisnuit cu abstractul, caruia trebuia sa-i explici dand din maini si aratandu-i crini, vrabii si pescari.
De la masalul ebraic la parabola greceasca s-a trecut usor, pentru ca imaginatia oamenilor era starnita pana la curiozitate. Urma reflectia, din care omul putea iesi ravasit si invins de credinta.
Pilda, deci, e o comparatie cu natura inconjuratoare sau cu viata cotidiana, o vorbire figurata, al carei sens trebuie cautat in alta parte. Indemnul la gandire largeste spatiul pildei, ducand-o spre practica cotidiana, pentru ca de la palavrageala trebuie trecut la „du-te si fa si tu la fel\”. Astfel se innobileaza palavrageala, taifasul, povestea. Lumea celui ce asculta se amplifica cu detalii, dar acestea nu importa in ele insele. Parabola nu e alegorie, pentru ca alegoria are detalii tot cu semnificatii simbolice, iar pilda este simbolica prin ea insasi.
Pilda nu e fabula. Pilda scoate in evidenta un adevar vesnic, pe cand fabula pune in valoare un adevar de bun-simt sau de morala naturala. Pilda actioneaza in sfera experientei religioase, pe cand fabula nu reuseste sa treaca de bariera eticului.
Hristos surprinde. Isi explica pildele doar dupa ce ne-a taiat rasuflarea. Eu n-am venit sa aduc pacea, ci sabia, n-am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi. Apoi ne spune ca cine vrea sa-si salveze viata o va pierde si ca multi dintre cei dintai vor fi ultimii si ultimii vor fi pe primul loc. Nu avem voie sa judecam pentru a nu fi judecati, ca bobul de grau trebuie sa moara inainte de a trai.
Pilda foloseste deseori interogatia: „Cu ce vom asemana imparatia cerurilor?\”, pentru ca intrebarea necesita raspuns, de preferat gandit. Marcu 4:30: „El a mai zis: Cu ce vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau prin ce pilda o vom infatisa?\” Aceste intrebari retorice anticipa raspunsul. Cand llie i-a intrebat pe Carmel cat mai au de gand sa schiopateze de ambele picioare, oamenii nu i-au raspuns niciun cuvant. Au crezut ca predica e pentru altii.
Pilda e o poveste pamanteasca cu intelesuri ceresti, care necesita un raspuns. Povestile, de obicei, au scopul de a adormi pe cel ce le asculta. Pilda, insa, sa-l trezeasca.
Tema generala a pildelor este Imparatia Cerurilor (Matei 13:24,31,33,44,45,47). Imparatia are de-a face cu caracteristicile cerului (pilda grauntelui de mustar, aluatului, comorii ascunse si a perlei), cu caracteristicile regelui (pilda lucratorilor viei si a fiului risipitor), precum si cu caracterul supusilor regelui (pilda samariteanului, a vaduvei staruitoare).
