In paginile ce urmeaza, invite cititorul sa vedem impreuna viata a patru oameni din vechime (intr-una din situatiile prezentate un grup de oameni) care L-au vazut pe Domnul si impactul acestor viziuni in cazul lor. Nadejdea si rugaciunea mea este ca cititorul nu doar va citi despre oameni care au primit viziunea Domnului, ci ca, citind pagina dupa pagina, Duhul Sfant ii va da si lui o viziune similara. Din cate inteleg eu, Domnul vrea sa ne duca pe toti mult mai departe in ceea ce stim deja si sa ajungem la o convingere de pacatul si nenorocirea noastra mult mai profunda decat am trait deja si in domenii de care inainte nu L-am lasat sa se atinga. Poate planul Lui este ca aceste pagini sa fie udate de lacrimile celui care le citeste, in timp ce-L priveste din nou pe Acela pe care L-a strapuns si-L plange, pentru ca, in cele din urma, sa guste o libertate si rodire cu totul noi.
Din aceste elemente e alcatuita trezirea sprituala, asa cum s-a manifestat ea in viata mea si in viata multor altor oameni. Vorbesc intentionat despre trezire spirituala ca despre „ceva”, deoarece multi copii ai lui Dumnezeu considera ca un oarecare „ceva” este raspunsul la nevoile lor si la nevoile bisericii, un „ceva” pe care nu l-au gasit inca. Si nici nu-l vor gasi, pana nu-L vor vedea pe Isus venind spre ei pe ape, spunandu-le: „Nu te teme, acest ceva sunt Eu Insumi.” Estenta trezirii spirituale este insusi faptul ca Il gasim pe El – nu prin eforturi mai mari, ci ocupand din nou locul pacatosului.
