Pentru cei credinciosi, obtinerea mangaierilor spirituale in aceasta viata este o chestiune de cea mai mare importanta pentru gloria lui Dumnezeu si avantajul lor propriu prin Evanghelie. Caci Dumnezeu doreste din abundenta ca mostenitorii fagaduintei sa primeasca mangaieri puternice si a pregatit cai si modalitati pentru impartasirea acestora. Participarea credinciosilor la aceasta este preocuparea lor principala in aceasta lume, fiind astfel socotita de catre ei insisi. Dar bucuriile lor invioratoare efective in aceste mangaieri sunt impiedicate in diferite moduri de catre puterea ramasitelor pacatului in colaborare cu alte ispitiri. Prin urmare, neglijand dreptul si privilegiul lor prin Evanghelie, in realitate ei sunt deseori lipsiti de un simt indurator al acestora si in consecinta, lipsiti de acea alinare pe care sunt vrednici s-o aiba in toate indatoririle, incercarile si suferintele.
Acum, radacina din care cresc toate mangaierile reale, din care se ivesc si rasar, este credinta adevarata si mantuitoare, credinta alesilor lui Dumnezeu. Prin urmare, aceste mangaieri corespund si sunt proportionale cu dovezile pe care cineva le are in el insusi cu privire la aceasta credinta; cel putin, acestea nu pot fi mentinute fara asemenea dovezi.
Cuprins
Cuvant inainte
1. Introducere
2. Cum aproba credinta mantuitoare aceasta cale
3. A doua dovada a credintei alesilor lui Dumnezeu
4. A treia dovada a credintei alesilor lui Dumnezeu
5. A patra dovada a credintei alesilor lui Dumnezeu
Fragmente sugestive
Calea pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru salvarea pacatosilor este un rod si un rezultat al intelepciunii infinite si este puternic eficienta in vederea indeplinirii obiectivului ei. In felul acesta trebuie ea sa fie primita sau va fi respinsa. Nu este suficient sa admitem notiunile ei asa cum sunt ele declarate, daca nu suntem sensibili la intelepciunea si puterea divina din ea, astfel incat sa ne putem increde in ea cu siguranta. Asupra ofertei ei se rezuma diferentele dintre oameni, evidente pentru eternitate. Unii se uita la ea si o imbratiseaza ca fiind puterea si intelepciunea lui Dumnezeu; altii o resping realmente ca pe un lucru nebunesc si slab, nepotrivit pentru a te increde in el. Despre asta vorbeste pe larg apostolul in 1 Corinteni 1:18-24. Si acesta este un lucru misterios in religie: acelasi adevar divin este propus prin aceleasi modalitati si in acelasi timp unor persoane diverse, toate aflandu-se in aceeasi conditie, in aceleasi circumstante, toate interesate la fel despre lucrul care este propus acolo: unii dintre ei o primesc, o imbratiseaza, o aproba si se incred in ea pentru viata si mantuire; altii o batjocoresc, o resping, n-o pretuiesc, nu se incred in ea. Pentru unii este intelepciunea lui Dumnezeu si puterea lui Dumnezeu; pentru ceilalti, slabiciune si nebunie.
Este un lucru maret sa intelegi intr-o maniera potrivita faptul ca un biet suflet care a fost vinovat de multe pacate, parasind trupul fie prin durere, necazuri si agonii, fie prin violenta exterioara, va fi admis imediat si primit in prezenta glorioasa a lui Dumnezeu, impreuna cu toti servitorii sfinti ai tronului Sau, pentru ca acolo sa se bucure de odihna si binecuvantare pentru totdeauna. Dar aici din nou, credinta discerne si aproba aceasta mareata si inefabila operatie divina, ca fiind ceea ce se potriveste maretiei infinite a acelei intelepciuni si acelui har care au gandit-o la inceput, glorioasei eficacitati a mijlocirii lui Hristos si excelentei sfintirii Duhului Sfant, fara vreo asteptare ca ceva din sine insusi sa fie o cauza meritorie pentru admiterea in gloria aceasta. Niciodata n-a stiut ce este aceasta intrare in glorie, nici n-a dorit-o intr-o maniera potrivita, omul care a cautat in sine insusi ceva care sa o merite sau care a conceput orice fel de echilibru intre ea si ceea ce este el sau ce a facut in aceasta lume. Prin urmare, unii dintre cei care nu au aceasta credinta au inventat o alta stare care sa-i faca potriviti pentru cer, dupa ce oamenii pleaca din aceasta lume, pe care au numit-o purgatoriu; caci ei nu inteleg pe ce baze trebuie un om sa se astepte la o intrare in glorie in momentul plecarii din aceasta lume.
