„Doamne, învață-ne să ne rugăm” - Luca 11:1
Ne-am obișnuit ca scrierile despre rugăciune să fie eminamente motivaționale, și este natural să fie așa, căci și Dumnezeu ne cere doar inima noastră, iar din această alegere și dăruire vor izvorî în mod natural toți pașii care îi urmează. Însă pentru cei care au depășit această rampă de lansare în sportul rugăciunii, credem că este o mare nevoie de tehnică, de informații, de disciplină. Un singur lucru au cerut vreodată ucenicii să fie învățați, doar aici au simțit lipsa de informație. În general în viața de creștin, progresul se face prin ascultare, supunere și luptă, unde nu ai nevoie atât de mult de teorie, însă nu la fel stau lucrurile cu rugăciunea. Aceasta trebuie abordată pedagogic, studiată. Rugăciunea este o școală de sine stătătoare a creștinului, prin care oricine dorește expertiză va trece în mod necesar.
Mulți etichetează rugăciunea cu atributul tainei, de obicei ca să se scuze pentru necunoașterea ei. Dar există lucruri care trebuie înțelese, și dacă Domnul are și mistere, știm pe de altă parte că lucrurile descoperite sunt ale noastre, ca să le împlinim. Dacă, prin declasificare, cititorul va fi inspirat să înțeleagă cât de puțin are și cât de mult îi stă înainte, acest manual își va fi atins scopul. Ne-am obișnuit doar cu rugăciunea „în vânt”, ca exercițiu ritual fără finalitate clară sau rod concret, când ar trebui să tindem spre rugăciunea care este performantă, adică cea ascultată. Cel ce se avântă cu stăruință în trăirea experimentală a mecanismelor spirituale lăsate în Scripturi, va preface tainele în unelte cunoscute ce pot fi mânuite cu puteri colosale.
Fie ca Cel ce a creat făpturile noastre și rugăciunea să ne plece genunchii în țărână și să ne ridice ochii în ceruri, să ne deschidă larg porțile lumilor Sale, ca pierduți în lumina Sa nepătrunsă, reuniți în duh cu El, vibrând de desfătări nespuse, explorând domenii ce le vom stăpâni și cunoscând puterile veacului viitor, să ne umplem de forță cosmică divină și întorcându-ne, târziu, din înălțimi, fața să ne strălucească de realizarea profundă a promisiunii ferme a Celui veșnic:
„Mă veţi ruga, şi vă voi asculta” – Ieremia 29:12
