Dupa zile intregi de mers pe jos, dormind pe unde se putea si chiar cersind mancare, tatal Mariei gaseste un loc unde sa stea. Acum toti se afla in fata unei baraci de scanduri. Peste tot erau gauri astupate fie cu lut, fie cu conserve turtite.
Familia Mariei incepe sa locuiasca in aceasta coliba paraginita – fara sa aiba nimic cu care sa o mobilize – nici scaune, nici paturi, doar cateva maruntisuri carate in traistele lor.
Insa zilele urmatoare se prefac intr-un nor tot mai gros de griji si disperare. In fiecare dimineata tatal Mariei pleaca de acasa cautand in zadar ceva de lucru. Iar cand nu-i ramane nicio alta posibilitate, incepe sa caute mancare pe campurile deja goale, scormonind dupa orice poate fi luat in gura.
Cititi cum Maria trece prin acesti ani intunecati ai copilariei, cum boala si foametea ii rapune pe cei dragi ai ei unul dupa altul, lasand-o singura. Cu adevarat ea a simtit cum lumea din jurul ei se prabuseste.
Desi vin si zile luminoase, toate par sa se sfarseasca intr-o noapte si mai lipsita de speranta.
Iar cand dupa ani de munca grea si de singuratate, reuseste in cele din urma sa-si implineasca cateva din visele pentru ea si copiii ei, descopera cu cea mai mare uimire ca acestea nu aduc fericirea dupa care tanjea. Care e problema? Ce rost are viata?
Aceasta istorisire reala ne misca inimile in timp ce ni se dezvaluie lupta Mariei pentru supravietuire, dup ace a fost lasata singura si lipsita de iubire, intr-o lume a saraciei – lumea pe care au lasat-o in urma razboaiele revolutionare de la inceputul secolului al XX-lea din Mexico.
O carte care o sa va incurajeze sa aveti mai multa compasiune, recunostinta si multumire.
Pentru adolescenti, tineri si adulti.
