O expunere pe baza versetului din Genesa 6:5 „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.”
Fragmente sugestive
Orice sarpe veninos a fost initial doar un ou. Gandul de a fi „ca Dumnezeu” a fost prima clocitoare a tuturor pacatelor sub care lumea geme pana in ziua aceasta; fiindca mintea Evei a fost prima „amagita” de gandul ei (Gen. 3:5; 2 Cor. 11:3). De atunci, iazul rautatii interioare isi scoate tot raul prin aceste cosuri de fum.
Printr-un gand satisfacator, un om poate comite adulter cu o femeie din Spania; printr-un gand lacom, poate jefui pe cineva din India; si printr-un gand razbunator, poate injunghia pe o a treia persoana din America; si toate acestea in timp ce este in congregatia sa. Un barbat necurat poate comite o nebunie mentala cu orice femeie frumoasa pe care o intalneste. Un om lacom nu poate jefui o intreaga imparatie, dar printr-o scanteie a gandului, el isi poate dori sa fie posesorul tuturor proprietatilor din ea. Un mizantrop nu poate taia gatul tuturor oamenilor din lume, dar, precum Nero, cu o singura privire a inimii sale, el poate reteza capetele intregii omeniri cu o singura lovitura. Practicile oamenilor ambitiosi se limiteaza la un mic petic de pamant; dar printr-o singura inclinatie mentala, el poate infasca un imperiu la fel de mare cat cele patru monarhii. Un cersetor nu se poate urca pe un tron, dar in gandurile lui, el poate trece de paznici, il poate ucide pe print si poate uzurpa guvernarea.
Preocuparile lumesti se pot caza in gandurile noastre; insa ele nu trebuie sa stapaneasca intreaga incapere si sa-L azvarle pe Hristos intr-o iesle, si nici nu trebuie sa fie de o asemenea valoare pentru noi cum era legea pentru David: „mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri.”
In pacatele carnale, Satan este un ispititor, dar in cele mentale este un participant. Asadar, in primele, ne supunem voii lui, prin celelalte suntem schimbati in asemanarea lui. In pacatele exterioare, noi demonstram mai multa ascultare de legile lui; in cele interioare, demonstram afectiune fata de persoana lui, asa cum este in orice imitare a unei alte persoane. Prin urmare, exista mai multa dusmanie fata de Dumnezeu, deoarece exista mai multa similitudine si dragoste fata de diavol; o apropiere mai mare de natura diavoleasca implica o mai mare departare de cea divina. Hristos nu a dat niciodata lumii pagane o descriere asa de neagra ca cea de „copii ai dracului”, ci Fariseilor, care parasisera pacatele oamenilor, ca sa se apuce de cele ale diavolului, si se faceau vinovati de acele inchipuiri inalte („inaltimi”) care ar trebui facute „roabe ascultarii de Hristos”.
„Curateste-ti inima de rau, Ierusalime, ca sa fii mintuit! Pina cind vei pastra ginduri nelegiuite in inima ta?” Ieremia 4:14
